Între 1 şi 4 august 2013 a avut loc la Vama Veche o nouă ediţie a Festivalului Folk You. Dacă în anul precedent festivalul a fost, s-ar putea spune, mai degrabă de rock decît de folk, ediţia cu numărul IX a reunit, dincolo de citatul rock, muzică populară, lăutărească, jazz, electro, world şi chiar dance. Da, folkul a fost şi el prezent într-un oarecare procent şi cu o anumită pondere în economia evenimentului – am adăuga cu îngrijorare: încă. Poate că este vorba mai degrabă despre oferta existentă decît despre o selecţie restrictivă. Organizatorii şi-au făcut treaba bine şi cu profesionalism, cum ne-au obişnuit, de altfel, iar sonorizarea a fost mai mult decît în regulă, inginerul de sunet reuşind performanţa de a opera modificările de rigoare în timp real, în absenţa sesiunilor de checksound, impuse în mod obiectiv de desfăşurător. Nu doresc să fac nici un fel de reclamă cuiva, în rîndurile de faţă fiind interesat exclusiv de latura culturală, dar diferenţa în bine se simte imediat cînd în spatele mixerului este un om care ştie ce trebuie făcut, pornind de la cablare şi pînă la sunetul numit aici în jargon. Pornind de la observaţia că în Vamă, la început, a fost folkul, salutăm faptul că de această dată nimeni nu a mai făcut playback, cum se întîmplase, accidental, dar ruşinos, în 2012. Publicul tradiţional al manifestării Folk You nu poate fi păcălit de nimeni, în numele nici unei idei sau cosmetizări tehnologice.

Ceea ce apreciază este, în ordine, sinceritatea exprimării, comunicarea artistului cu publicul, ca şi atitudinea de abordare nongregară a relaţiei dintre muzicienii aflaţi la microfon şi iubitorii de folk, constituiţi prin alăturare într-un mare grup, mai mult sau mai puţin omogen. Dintre recitalurile la categoria folk, Ada Milea a venit cu un proiect proaspăt, incitant, intelectual şi deloc intelectualist. Ada reprezintă, în opinia mea,