Dispariţia licitaţiilor de artă din actualitate ne-a lăsat un talmeş-balmeş de ştiri, afectate grav de plecarea în concediu a comunicatorilor care ştiau să scrie sau încercau să înţeleagă înainte de a ne convinge. Când se fură nişte fotografii cu Brâncuşi despre care nu ştiam prea multe, mai ales că se aflau în România, la nişte rude, nu ai cum să nu devii interesat. Comunicatul Poliţiei vorbeşte despre o sesizare din iulie recent a unei doamne cum că în urmă cu 3 ani şi mai bine i-au dispărut nişte fotografii ale gloriosului înaintaş asumat, purtătoare chiar de autograf al meşterului. Pe 5 august, deci lunea asta, poliţiştii au şi reuşit să recupereze pozele, după ce au fost comercializate de diverşi intermediari care ar fi trebuit să ştie că aşa ceva nu se vinde. Bine măcar că nu le-au pus pe foc, conform unei practici intrate în istoria negativă cu numele naţionalităţii noastre pe ea. Deşi reţinut, comunicatul are accente de relatare jurnalistică, preluate de altfel fără modificări. În filmul ataşat de poliţie vedem cam 6 fotografii, una clasică, apărută şi pe banii româneşti, una inedită, cu Brâncuşi pe cămilă, un portret cu autograf. Poliţiştii nu spun nimic de preţul fotografiilor, de fapt de evaluare. O spune jurnaliştilor păgubita recuperată, o stră-strănepoată a sculptorului. Brâncuşi nu a avut copii, aşa că te întrebi de unde ar veni nepoţii şi strănepoţii. În lipsa unui arbore genealogic clar putem deduce că este vorba de urmaşi colaterali, din partea fraţilor Brâncuşi. Cum există doar noţiunea de nepot de frate, strănepoţii ar fi ai vreunui frate al lui Brâncuş Constantin, şi nu ai lui direct."Stră-strănepoata" lui Brâncuşi le-a spus jurnaliştilor că fotografiile furate de omul de încredere al casei mamei sale şi vândute lui Tufeanu apoi lui Tănăsescu, au fost evaluate la 600 de mii de euro. Dacă am numărat bine şi nu e vorba decât de fotografiile filmate