Miercuri la pranz, posturile de televiziune au relatat isprava unui hot - sau poate chiar mai multi - care a reusit sa fure un numar de fotografii de patrimoniu, apartinand marelui sculptor Constantin Brancusi si evaluate de experti la cateva sute de mii de euro.
Proiect de aforism: sa nu furi, daca nu te pricepi
Pentru cei ce au in grija patrimoniul este cel putin jenant, ca sa nu spun altfel, dar pentru hot trebuie sa fi fost un moment de deruta, de vreme ce a acceptat sa le vanda pe toate gramada cu vreo doua mii de euro.
Poate nu stia ce fura, sau poate n-a putut gasi amator care sa-i puna jos, bani pesin, cateva sute de mii. Hotul s-a multumit cu doua mii, ca tot nu l-a costat nimic.
Acum imi dau si eu bine seama ce complicat este sa furi, cand nu te pricepi. Din acest punct de vedere, cea mai cinstita treaba este sa furi fier vechi. Pretul este dinainte stabilit, beneficiarul cumpara nelimitat si nu trebuie decat sa stii pe unde se ascund sinele de cale ferata, vagoanele lasate pe linie marta, chiar locomotivele si multe altele pe care n-are rost sa le insir, ca sa nu-i dau cuiva idei.
N-ai alta obligatie decat sa inhati partea leului, iar restul sa-l strecori celui care pazeste locomotiva sa n-o fure cineva, celui care il supravegheaza pe cel care pazeste locomotiva, pe supraveghetorul acestuia, pe cel care controleaza supraveghetorul supraveghetorului si tot asa mai departe, pana ajungi atat de sus, incat altul mai sus nici nu observi.
Impotenta militiei
Dar m-am luat cu vorba si am deviat de la ce spuneam. Vorbeam despre cei care nu stiu ce fura, ca in cazul Brancusi. Ei fura si abia apoi se uita sa vada cu ce s-au ales. De exemplu, cei care au sustras faimoasele sapte capodopere din muzeul olandez habar n-aveau cu ce comoara se intorc acasa.
Cand si-au dat seama ca
