● Liviu Radu, Modificatorii, Millennium Books, 2011.
„Dacă Liviu Radu s-ar fi născut în Statele Unite, prolificitatea sa scriitoricească şi talentul de povestitor l-ar fi propulsat printre numele de primă mărime ale science fiction-ului“, scria cîndva Radu Pavel Gheo, şi afirmaţia nu pare hazardată. Debutat tîrziu, la vîrsta de cincizeci de ani, Liviu Radu este unul dintre cei mai prolifici, mai serioşi şi totodată mai respectaţi autori din zona SF-ului românesc. Din 1999 încoace, a publicat nu mai puţin de şase romane şi cinci volume de povestiri, a scris non-ficţiune şi a şi tradus cîteva zeci de cărţi. Cel mai recent titlu al său este romanul Armata moliilor, publicat de Nemira anul trecut, dar eu mă voi ocupa aici de proza sa scurtă, ale cărei prime patru volume – Spre Ierusalim (2000), Constanţa 1919 (2000), Babl (2004) şi Cifrele sînt reci, numerele-s calde (2006) – au fost retipărite de Millennium Books în antologia intitulată, banal şi destul de inexact, Povestiri fantastice (2008). A mai urmat un volum, la aceeaşi editură – Modificatorii.
DE ACELASI AUTOR Ce să citim vara asta Rîsul sfîrşitului lumii Cinci ani de poezie Posteritate Încă de la primele povestiri, Liviu Radu şi-a delimitat o zonă proprie de interes pe care şi-a pus o amprentă stilistică aproape inconfundabilă – lucru de apreciat şi, oricum, destul de rar la noi. Avînd o cultură istorică remarcabilă, Liviu Radu este foarte puţin interesat de science şi mai mult de fiction, povestirile sale fiind, în marea lor majoritate, istorii alternative, jonglînd mai ales cu scenarii speculative şi doar în cîteva cazuri arătîndu-se atras de numerologie (în povestirea „Sub semnul lui unsprezece“, viaţa şi domnia lui Mihai banul Craiovei devenit Viteazul sînt determinate şi interpretate numerologic de un solomonar), vampirism (în povestirea „Descendenţi“ acţiunea se petrece la Londra în vreme