Fac foarte rar recenzii de carte. Totuşi, pentru că Ion Mihai Pacepa s-a adresat direct lucrărilor mele în ultima lui strădanie de co-autor – „Dezinformare: Un fost spion dezvăluie strategii secrete de subminare a libertăţii, atacare a religiilor şi promovare a terorismului“ – voi face parţial o excepţie, limitată la acuzaţiile, comentariile şi insinuările domnului Pacepa, referitoare la o cooperare româno-sovietică în domeniul informaţiilor.
Acest text a fost scris în data de 25 iulie 2013, înainte de interviul pe care Ion Mihai Pacepa i l-a acordat jurnalistului Andrei Bădin.
Dezinformarea are un titlu bun. Prezintă contextul detaliat şi o analiză complexă a unei campanii de dezinformare probabil sovietică, împotriva Papei Pius al XII lea, care îl potretiza în mod fals pe Suveranul Pontif ca fiind „Papa lui Hitler“. Prezintă de asemenea un exemplu excelent de dezinformare în sine, pentru că aproape toate afirmaţiile lui Pacepa referitoare la o implicare semnificativă a României în operaţiunile anti-Vatican, anti-americane şi anti-evreieşti după 1963, nu au nicio bază probatorie.
Secţiunile cărţii în care Pacepa se identifică prin folosirea persoanei I vor fi familiar cititorilor săi, întrucât ele repetă în mare parte cărţile şi articolele sale anterioare. Punctul central al cărţii este reprezentat de operaţiunile sovietice împotriva Vaticanului în timpul Războiului Rece. Luând în considerare faptul că volumul actual fost precedat de articolul său din 2007 – „Asaltul Moscovei asupra Vaticanului“ (National Review Online (NRO), 25/01/07) –în care înfăţişează România, regimul comunist şi fostul serviciu de informaţii externe drept actorii cheie în conspiraţia împotriva Papei, voi face referire atât la articol, cât şi la carte. Partea II a acestui articol de pe blog se va referi în mod similar atât la articol, cât şi la carte în presupusele operaţiuni
