- Social - nr. 154 / 8 August, 2013 In memoriam HERMANN BAIER Pentru oamenii cu vocatie, haraziti spre implinirea unui apostolat, nu exista un ultim drum, ci unul ce continua o legenda existentiala, zamislita in suflet peste zare… In acest context se inscrie fiintial si in plan spiritual portretul omului, profesorului si artistului HERMANN BAIER. Plecat in miezul primaverii anului 2013 dintre semeni, printre coroanele multicolore impletite omagial de un intristat aprilie, ne-a lasat in schimb in suflet nemuritoarele flori ale omeniei, artei, stiintei si credintei. Noi suntem culegatorii acestui iscusit semanator al recoltei sadite prin generatii cu iscusinta, vocatie pedagogica, daruire artistica, implicare emotionala materializata in actiuni de natura sa aduca prosperitate obstei sighisorene. Iubitor si ocrotitor al familiei proprii, a fost deopotriva prieten si parinte locuitorilor burgului sighisorean, pe care l-a parasit doar la trecerea in eternitate, dar nu definitiv - ramanand sa continue legenda savarsita in viata pamanteana… Ca fosta eleva a Liceului "Joseph Haltrich”, ce poarta aura amprentei de eternitate a ilustrului dascal HERMANN BAIER, ma identific cu seriile de elevi – lacrimi din anotimpurile scolii - conducandu-ne de aceasta data noi pe acela… ce ne indrumase prin ani pe drumul stiintei si artei. La randul lor, copiii mei, Ligia si Adrian, au beneficiat de maiestria pedagogica a celui care a indeplinit, cu mare capacitate si intelepciune, multi ani functia de director al unui prestigios asezamant de cultura. De colaborarea in plan didactic si artistic m-am bucurat de-a lungul anilor, ca invatatoare si animatoare culturala. Sunt comori ce nu-si epuizeaza zacamintele niciodata… Viata, ca si amintirea marelui om HERMANN BAIER, confirma adevarul cuprins in cuvintele: ,,Invatatura e comoara ce nimeni nu ti-o poate lua. Isi va spori mereu splendoarea,