Copilăria şi tinereţea chinuite îi dau dreptul lui Răzvan Martin să nu clacheze în faţa celui dintîi obstacol. Pe mulţi, greutăţile vieţii îi mobilizează. Trag cu dinţii de prima şansă ce li se oferă pentru că ştiu că prima s-ar putea să fie şi ultima. Răzvan Martin spune că nu se dă bătut. Bravo, foarte frumos! Răzvan Martin nu se dă bătut şi completează: “doar pentru că am fost depistat pozitiv”. Aici avem o problemă. Mare de tot, mare cît un munte din flacoane de stanozolol, medicamentul acela care arde grăsimile şi creşte masa musculară. Stanozololul, un steroid anabolizant sută la sută sintetic, a fost descoperit acum mai bine de 50 de ani, dar şi-a cîştigat celebritatea o dată cu Ben Johnson, sprinterul canadian care triumfa ilicit în proba de 100 de metri la Jocurile Olimpice de la Seul.

Răzvan Martin cîştigase la Londra ceva mai important decît celebritatea. Respectul oamenilor, mai ales al celor care urmăresc sport şi care au aflat de el, halterofilul plecat de jos. Un copil crescut la orfelinat lua medalia de bronz la Jocurile de la Londra, arătînd lumii că destinul ţi-l mai şi faci. Pînă acum două zile, totul rămăsese intact la nivelul mesajului. Răzvan îşi continua cariera, pe care o îmbogăţea cu noi medalii la Europenele de la Tirana. De data asta chiar de aur. Medalii şi un confort financiar pe care viaţa nu i l-ar fi oferit fără zecile de mii de tone de haltere ridicate. Totul pînă acum două zile, cînd s-a aflat.

Depistat pozitiv cu stanozolol, românul Răzvan Martin fusese deposedat de medaliile cucerite în capitala Albaniei. Ca toţi dopaţii din lumea largă, halterofilul se apără. Îşi strigă inocenţa, spune că a participat fără să crîcnească la toate controalele la care a fost supus. Interesant, nu spune că n-a luat nimic interzis, ci doar că “n-am avut nimic, că dacă aveam nu mai puteam să particip la concurs”. Este foarte posibil să fi