"Clauzele abuzive sau neabuzive sunt contracte pe care le-au semnat oamenii care au luat credite. Într-un stat de drept, când semnezi ceva îţi asumi”. Personajul care gândeşte aşa nu e şeful ARB, nici vreun conţopist de la FMI, e însuşi Mugur Isărescu ce inspiră atâta încredere românilor. Utilizând o filosofie asemănătoare şi contractul cu Bechtel trebuia dus până la capăt pentru că avea toate semnăturile.

Forţând un pic nota, pentru nici un produs n-ar trebui sa existe posibilitatea returnării la magazin pentru diverse probleme de conformitate, doar s-a semnat la perfectarea tranzacţiei. Hotărârea cu care Guvernatorul apăra clauzele abuzive din contractele de credit ne determină să privim un pic mai în profunzime subiectul. În primul rând, existenţa lor e o palmă pe obrazul BNR. Cum de s-a tolerat existenţa unor contracte-tip bagate pe gât tutturor clienţilor? BNR nu ştia că nimeni nu negociază în sucursale detaliile creditelor de retail? În al doilea rând, modul în care în multe astfel de contracte se preciza ca dobânda fluctuează “în funcţie de politica băncii”, e tot o palmă pe obrazul BNR. Cum poţi tolera ca reglementator vânzarea pe scară largă a unui produs care lasă costurile împrumutului la mâna creditorului, fără să ia în calcul nici o referinţă? Au fost zeci de mii de astfel de contracte, cele mai multe în valută, destul de multe cu ipotecă.

De fapt, domnul Isărescu a tolerat multe având în vedere că este în funcţie din 1991 şi a văzut dezvoltându-se şi căzând Caritasul, droaia de bănci devalizate de acţionari şi debitori înţeleşi cu managementul, mega-escrocheria FNI, băncile populare. Pe cine a averizat Guvernatorul că n-ar fi cazul să doarmă liniştit? A dormit liniştit şi BNR-ul când CEC-ul intra în afacerea SOV Invest. Când bula creditului era la apogeu, cerberul pieţei bancare a făcut o minunăţie de mişcare pro-ciclică şi a relaxat cred