- Editorial - nr. 154 / 8 August, 2013 Dupa cum ne-au dovedit evenimetele acestor zile caniculare, ofensiva si agresivitatea hungarismului dezlantuit a ajuns la paroxism. Intreg centrul Europei, format din state ca Slovacia, Serbia, Croatia, Bosnia si Hertegovina, Slovenia, dar mai cu seama Romania, este supus unui neincetat foc propagandistic concentrat, comandat de la Budapesta, cu puternice accente amenintatoare, prin care ni se solicita cedari de teritorii prin constituirea de autonomii, instituirea de protectorate etc. Toate acestea in numele unui vis bezmetic pe care stramosii lui Tokes Laszlo, Kelemen Hunor si Borbely Laszlo l-ar fi avut, inca de la plecarea lor din strafundurile Asiei spre Europa, pe care si-o inchipuiau ca pamant al nimanui, si unde sperau sa-si intemeieze o tara numai a lor. Evident, un vis cu totul nerealizabil, dar cultivat din generatie in generatie si alimentat cu himere, pana in zilele de azi si care nu se vor implini niciodata. Si pentru ca este greu sa gasesti explicatii la asemenea manifestari cu totul anacronice pentru inceput de secol XXI, suntem obligati din nou sa apelam la sursele istoriei, pentru a vedea de unde aceste devieri comportamentale ale unei natiuni, harnice, dar atat de nelinistita, suferinda de preaplinul unei ambitii desarte, lipsita insa de simtul masurii, din cale-afara de artagoasa, capabila de ura fara limita, fata de propriii ei vecini. In scrierile noastre anterioare am urmarit parcursul triburilor maghiare, de obicei din anul venirii lor in Europa si al asezarii in Panonia. Este vorba de anul 896. Iata insa ca avem la dispozitie un documentar care vorbeste si de viata lor anterioara. Pe maghiari, primele documente istorice ii retin ca mogiori, slavii botezandu-i, pe la anul 500 e.n., cu apelativul de unguri, denumire venita de la tribul ugrilor. Triburile mogiore au fost impinse din salasurile lor din regi