Toată povestea ne aduce aminte de cazurile de impostură pe care oficialităţile, în ciuda reacţiei unei părţi a comunităţii academice, au refuzat să le sancţioneze.

Dănuţ Tiberius Epure se putea mândri, la 42 de ani cu o carieră de invidiat. Profesor universitar, rector al Universităţii «Ovidius» din Constanţa, vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Rectorilor, membru în felurite «comitete şi comiţii», Epure se bucura de favorurile baronilor locali şi ale mai-marilor din Ministerul Educaţiei. Şi iată că, acum o săptămână, Epure a fost arestat de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prins în flagrant delict când primea mită pentru a permite unor candidaţi admiterea la locurile fără taxă din universitate. Povestea e, se pare, mai veche, adică de vreun an şi ceva, de când este şi Epure rector la Constanţa. Sumele pe care le percepea erau relativ modice – între o mie şi trei mii de euro. Şi asta în condiţiile în care declaraţia sa publică de avere îl arată având o situaţie materială confortabilă.

Pe site-ul său personal, aşa cum relatează cei care l-au accesat înainte ca el să fie şters, Epure vorbea, în termeni bombastici, despre înalta misiune a învăţământului, despre idealurile care l-au călăuzit în întreaga lui activitate. Dincolo de frazele sforăitoare se ascundea, aşadar, un parvenit fără scrupule, avid de titluri şi de bani, într-atât de sigur de sine încât a crezut că găinăriile lui nu vor fi descoperite niciodată.

Cazul Epure este, din mai multe puncte de vedere, simptomatic pentru ce se întâmplă în învăţământul superior românesc. Universitatea «Ovidius» din Constanţa, iniţial o modestă universitate de provincie, a cunoscut o dezvoltare pe cât de spectaculoasă pe atât de artificială, ajungând să includă o mulţime de facultăţi şi secţii, deşi, în mod evident, nu dispunea nici de cadrele necesare, nici de baza de cerceta