Ideea preşedintelui român de a-şi lua cetăţenia moldovenească îi pune pe gânduri pe mulţi dintre analiştii şi strategii de la Moscova, într-o perioadă în care Rusia pierde teren atât în Caucaz, unde Turcia face paşi din ce în ce mai îndrăzneţi, cât şi în Asia Centrală, unde China încearcă să se impună economic, cu mult mai multă forţă, decât Federaţia Rusă.

Influenţa Rusiei este în scădere de la un an la altul, iar în această toamnă Vladimir Putin se va confrunta cu un eşec substanţial dacă Republica Moldova şi Ucraina vor semna în noiembrie la Vilnius Acordurile de Asociere şi de Liber Schimb cu Uniunea Europeană. Pentru mulţi oficiali din UE încheierea acestor tratate este doar o formalitate, dar în realitate regiunea este destul fragilă şi poate oferi oricând surprize: criza politică din această primăvara din Republica Molodva este ceva obişnuit în lumea balcanică în care trăim, dar o astfel de întâmplare poate schimba un viitor spre Vest cu unul spre Est.

Traian Băsescu ştie că balanţa de putere nu este încă stabilizată şi ar vrea să fie printre cei care fixează definitiv acul busolei pentru Republica Moldova, de aceea începe să-şi construiască şi un alt rol, în spatele “preşedintelui jucător”: vrea să fie liderul “românităţii”, cel care îi adună şi îi protejează pe românii de pretutindeni, în special pe cei care locuiesc pe teritorii care au aparţinut odinioară României, dar şi pe cei din Sudul Dunării, sau din Ungaria. Mai mult decât atât, Băsescu pare decis să se implice activ şi intim în evoluţia Republicii Moldova. Cum o va face? E o întrebare la care, probabil, nici preşedintele nu ştie exact să răspundă, dar obiectivul lui e marcat încă din 2010, când într-un interviu pentru România liberă ne-a vorbit despre posibilitatea reunificării celor două state în următorii 25 de ani. E un termen rezonabil, chiar şi pentru un lider politic aflat la