La prima mea incursiune în Republica Moldova, în urmă cu vreo şapte ani, poliţiştii de frontieră de la intrarea pe teritoriul ţării m-au întrebat care este scopul şi durata vizitei mele.
Ca să nu mă inhibe total, sau din dorinţa de a fi spirituali, miau sugerat şi două variante de răspuns: "pentru padrujeli (femei, n.a.) sau pentru jin (vin, n.a.)?". Nu prea înţelegeam ce vor să spună, dar după hohotele lor de râs am înţeles că, aşa cum aveam să aflu mai încolo, pur şi simplu "se prikăleau" de mine. Adică se amuzau. Le-am spus adevărul, că vin la prieteni, iar răspunsul acesta e neschimbat de atunci şi până în ziua de astăzi.
În Basarabia am găsit sute de prieteni, oameni formidabili, care au dat consistenţă fiecărei incursiuni personale în acest spaţiu românesc, până la determinarea pasului de a mă stabili, fie şi temporar aici, abandonând vremelnic traiul liniştit, ardelenesc, din generoasa mea urbe natală, Oradea.
Totuşi, întrebarea de atunci mi-a rămas în minte şi am tot încercat să aflu ce resorturi intime îi determină pe moldoveni să creadă că singurele motive ale unui sejur în Moldova ar putea fi viciile. Dincolo de faptul că vinurile - cărora abia aici le-am deprins taina buchetului, deşi nu de licori parfumate din struguri duce lipsă nici România – sunt bune, dar nu atât cât să te determine să baţi sute de kilometri pentru a le consuma pe loc, mai ales că le găseşti în orice magazin decent din dreapta Prutului, există un mit al femeii basarabence.
Întreţinut, în mare măsură, chiar de bărbaţii băştinaşi şi propagat de-a lungul şi de-a latul Eurasiei, acela că reprezentantele sexului frumos dintre Nistru şi Prut ar fi ţintă uşoară pentru cei care penetrează teritoriul republicii printrun punct de frontieră, oricare ar fi acela. Nimic mai fals, în această "reclamă" pe invers la adresa admirabilelor femei de aici.
Ieşind din stereotipuri
