Cele mai bune rezultate, indiferent de domeniu, vin atunci când reușești să fii împăcat cu tine, să înțelegi ce ți se întâmplă, de ce ți se întâmplă și cum ai putea să faci totul mai bine, să ajungi la acea stare de zen pe care mulți o caută și tot mai puțini, negăsind-o, mai cred în ea. Și, cel mai important, să iubești ceea ce faci și să-ți păstrezi zâmbetul pe buze.

Pare un soi de misiune imposibilă, nu? Ei bine, în tenis, dacă era vreun om de la care v-ați fi așteptat să poată spune că a reușit asta, probabil că v-ați gândit cu toții la Roger Federer. Într-un sport în care bagajul emoțional este unul imens, în care presiunea psihologică poate ruina cariere, poate distruge plăcerea pentru joc sau poate strica meciuri importante, valabil chiar și celor mai buni dintre cei mai buni, Federer pare să fi ajuns la un nivel în care este fericit și punct. Se vede pe teren, acolo unde elvețianul a depășit câteva momente grele, de cumpănă, în ultimii ani. Se vede și în atitudine. La 31 de ani, Roger se bucură mai mult ca oricând de viață și de tenis. Știe că se află, cumva, pe linie dreaptă. Și, deși finalul nu e, potrivit planurilor și declarațiilor sale, chiar atât de aproape, Federer apreciază mai mult ca oricând șansa de a fi pe teren la un nivel atât de înalt. “Cred că, de fapt, următorii ani vor fi cei de care mă voi bucura cel mai mult”, spune el.

Cum face asta? Cum de nu se lasă doborât de griji, de oboseală, de rutină, de adversari, de presiune, de presă, de miile și miile de cereri de autografe și interviuri, poze și sesiuni media interminabile, cum de găsește puterea să nu refuze rugămintea niciunui fan? Cum de nu l-au doborât înfrângerile dureroase din ultimii câțiva ani? Ce-l mai motivează, ce-l mai ține în priză după atâtea recorduri și performanțe?

“A avut câteva eșecuri copleșitoare” – spune Patrick McEnroe despre Fed. “S-ar fi putut