În timp ce Timişoara se poate lăuda cu o istorie de 100 de ani în epurarea apelor uzate, iar Aquatim are în construcţie alte şapte staţii de epurare în Timiş, la nivel naţional situaţia este critică.

Potrivit unui raport publicat de Comisia Europeană, la un număr total de 2.390 de localități din România luate în considerare, există 544 de sisteme de colectare (ce acoperă nevoile a 51% din populație), 270 de unități de tratare secundară a apelor reziduale (ce deservesc 31% din populație) și 30 de unități ce realizează tratarea mai riguroasă a apelor reziduale (deservind 6,5% din populație). În termeni comparativi, procentele relevante la nivelul mediei UE sunt 94% - 82% - 77%.

„Trebuie menționat și faptul că România este încă în perioada de tranziție în acest domeniu”, arată raportul.

Societatea Aquatim monitorizează continuu calitatea apei potabile, începând cu procesul de tratare şi până la robinetele consumatorilor. Există trei niveluri de control: monitorizare automată în timpul procesului, verificarea în laborator, prin analize de calitate, şi monitorizarea reţelei de distribuţie. În laboratoarele Aquatim se testează zilnic peste 20 de parametri de calitate, înainte de pomparea în reţeaua oraşului.

Săptămânal, în reţeaua de distribuţie se verifică probe de apă potabilă de la 32 de puncte de control din oraş, stabilite de comun acord cu Inspectoratul de Sănătate Publică. Rezultatele centralizate ale acestui program de monitorizare sunt publicate lunar pe site-ul societăţii.

Statele cu rezultate deosebite în acest domeniu, precum Austria, Germania și Olanda, respectă în mare măsură standardele minime stabilite de UE cu privire la tratarea apelor reziduale, alte câteva state membre având rezultate foarte apropiate. Statele membre mai noi, care au pornit de la un nivel de bază mai modest, și-au îmbunătățit și ele, în general, practicile