Competiţia din capitala Rusiei (10-18 august) este a 10-a ediţie a Mondialelor la care participă Nicoleta Grasu. Ajunsă la vârsta de 41 de ani, aruncătoarea de disc se gândeşte serios să-şi încheie cariera de sportivă şi să se dedice antrenoratului. Libertatea: Participaţi din nou la o competiţie internaţională importantă. A câta este?

Nicoleta Grasu: A zecea! Prima a fost în 1993. Am peste două decenii de concursuri la vârf şi mă gândesc să mă retrag după Moscova. Am vrut să o fac de anul trecut, însă mi-am dat seama că mai pot concura. Ce obiectiv v-aţi propus pentru Moscova?

Ultimul an n-a fost uşor pentru mine. Pe lângă durerile de spate au mai apărut şi altele, la un picior. La Moscova îmi doresc să prind finala. Am o carte de vizită şi nu vreau să fac doar act de prezenţă. În plus, eu îi voi asista şi pe unii dintre sportivii noştri. Mă refer la aruncătoarea de ciocan Bianca Perie şi la suliţaşa Eliza Toader. Care este cel mai mare regret al carierei?

Marele regret este că nu am reuşit să iau medalie la olimpiadă. În 2003, cu un an înainte de Atena, eram în mare formă. Atunci s-a născut Ştefan, care este marea bucurie a vieţii mele. În ultima vreme aţi şi antrenat. Nu vă puteţi despărţi de sport?

Nu aş putea să renunţ la sport. M-am apucat de antrenorat şi sper să am norocul să găsesc un tânăr sau o tânără care să-mi calce pe urme. Acum copiii au alte preocupări. Stau mai mult timp în casă, la computer. Este mai greu să antrenezi.