„Nu facem altceva decât să ne fierbem în suc propriu”.
La aproape cinci ani de când Osetia de Sud și Abhazia au fost recunoscute de Rusia după războiul ruso-georgian, republicile separatiste georgiene par să-și vadă viitorul în mod diferit: prima vrea integrarea cu Rusia, cealaltă – întărirea independenței. Dar ambele suferă din cauza unei administrații ineficiente și au probleme cu dările de seamă pentru cheltuirea imenselor ajutoare rusești. Corespondentul Europei Libere, Robert Coalson s-a interesat despre așteptările oamenilor de rând din cele două regiuni iar Alexandru Eftode îi prezintă în rezumat relatarea.
În săraca Osetie de Sud, unde șomajul este masiv, chiar și zvonul că se fac angajări la o nouă fabrică provoacă agitație. Madina, o învățătoare din capitala regiunii, Țhinvali, spune că oamenii de aici au obosit să stea degeaba: „Am auzit că deschid o fabrică. Cică vor fi 350 de locuri. Mulți vor să meargă acolo. Adică, oamenii au obosit să nu facă nimic, să stea la colțul străzii și să bârfească vecinii care fac măcar ceva, ceva”.
În august 2008, locuitorii republicilor separatiste georgiene au salutat cu entuziasm și speranță victoria Rusiei în scurtul război contra Georgiei și recunoașterea de către Moscova a independenței Osetiei de Sud și Abhaziei. Urmele acelui optimism se regăsesc și astăzi în cuvintele Madinei: „Principalul e că e pace, chiar avem relații pașnice cu vecinii. Desigur, am vrea să fie mai bine. Dar nici Moscova nu s-a construit deodată. Încetul cu încetul va fi poate mai bine, vor înțelege mai adânc problemele noastre”.
Cele două regiuni rămân izolate internațional, dependente de Rusia și economic, și politic. Spre deosebire de Osetia de Sud, Abhazia nu a fost cuprinsă de război în 2008. Natalia, o locuitoare a capitalei abhaze, Suhumi, spune că rezultatul războiului i-a însuflețit pe abh
