În colecţia Distinguo, a Editurii Spandugino, a apărut la data de 19 octombrie 2012, cartea „Centenar George Emil Palade – Crestomaţie de familie“, tipărită pe hârtie biblie culoare ivoar. Conţinând 1.049 de pagini şi o laborioasă „Spiţă genealogică a neamului Palade din Făghieni, judeţul Bacău“ alcătuită, în timp, de C. D. Zeletin şi Cecilia I. Gh. Dimofte, 1906–1987, fiica lui L. V. Palade, ediţia este îngrijită de Anca-Michaela Israil, Radu Şerban Palade şi C. D. Zeletin. Crestomaţia (etimol. gr. khrêstos – folostiro) cf. unor dicţionare uzuale cu sensul de culegere de texte din diferiţi autori, reprezentative pentru valoarea lor istorică şi documentară, nu a fost recenzată până în prezent. Ceea ce e regretabil, chiar inadmisibil. De fapt, această crestomaţie este un tezaur. În mod firesc, sunt privilegiat comentând această lucrare unică; o afirm ca observator constant al lumii cărţilor. Gândindu-mă la complexitatea crestomaţiei, pe măsura personalităţii lui George Emil Palade, mă confrunt totodată cu cea mai dificilă probă din viaţa mea de articlier. Desigur, experienţa cu sărmana ei variantă rutina, înseamnă o fărâmă de şansă. Ce va conţine în continuare această recenzie? Înainte de toate o prezentare a secţiunilor crestomaţiei. În prealabil însă, am argumente să susţin că nu există în literatura mondială un tezaur documentar mai complex dedicat unui laureat Nobel. George Emil Palade este evocat deopotrivă la anvergura sa de cercetător genial, inventator al unor tehnici deschizătoare de căi noi în istoria biologiei celulare, dar şi ca un om care şi-a păstrat sufletul, bunătatea, toleranţa. Ceea ce m-a impresionat şi în cele două ocazii de neuitat, când m-am aflat în preajma sa. Urmează scurte referiri la diferitele secţiuni ale crestomaţiei: Însemnare asupra ediţiei– în care cei trei autori ai ediţiei se opresc, printre altele, asupra termenulu