- Istoric - nr. 155 / 9 August, 2013 Seminte de rai. Motto: "Nu ne-o face de rusine niciodat al nost’ trecut Nici in vremea care vine, nici in ceea de demult’’ Istoria este scrisa intotdeauna de invingatori, care, ingloriindu-si faptele si ascunzand cu grija adevarurile ce le-ar putea scadea din preamarire, se invesmanteaza mai apoi in mantia nemuririi. Si asa, veac dupa veac, ei vor ramane in inimile si sufletele noastre eroi de poveste, modele de urmat, inflacarand inimile tinerimii, dar si ale acelora care nu cauta a cerceta indeajuns cum s-au petrecut faptele in desfasurarea lor. Asa se face ca, multi, prea multi dintre acesti invingatori, pe drumul urcator al gloriei lor, au trecut prin ascutisul sabiei milioane si milioane de nevinovati, a caror vina a fost aceea ca, in acea nefericita clipa s-au aflat in calea lor, si ca ei, cuceritorii, eroii de poveste, insemnatii cerurilor isi doreau ceva ce nu era al lor: aurul si sarea pamantului, unduitoarele holde mangaiate de adierea vantului istoriei, huma roditoare a campiilor, racoarea nesfarsitelor paduri, apele cristaline, valul marii si cate si mai cate altele pe care Domnul le-a pus, ca semn de pretuire, in cuibarul vietuirii acestor inradacinati ai locului, oameni buni, harnici, cinstiti si rabdatori. Aceasta a fost si soarta nefericitului neam al vrednicilor daci, cei asezati aici din margine de timp, nascatori de neamuri noi pana dincolo de dunga zarii, iubitori de liniste si pace, priceputi in a descalci tainele lumii pentru ca au avut dascali iscusiti si invatati. Singura lor vina a fost aceea ca sub urma pasilor lor era prea multa pulbere de aur, prea multi samburi de sare, ca prea frumoase erau vaile lor umbroase si ca prea multe mari de lanuri se unduiau in campiile lor manoase. Toate aceste daruri primite de la Domnul si date mai apoi ca mostenire din neam in neam au trebuit atunci a fi aparate cu vi