Altfeldrumul
Noi am crezut că microbuzul ne duce la autobuz atunci când ne-a cules de la ușa hotelului, în George Town. Un microbuz aproape sedan. Mic… mic. Și cu 9 scaune înghesuite unul în altul. Eu și Laura ocupam, ca americanii, trei scaune jumate, de mi-a trecut toată buna dispoziție de acum o lună când am vizitat ultima oară cântarul. Deci credeam că microbuzul ne duce la autobuz. În schimb microbuzul ne-a plimbat toată ziua, amestecându-ne creierii, ficații și toate sucurile gastrice. Plus că ne-a amestecat între noi de nu știu nici acum foarte sigur dacă scriu eu sau e Laura la butoane. Pe scurt, m-a învățat șoferul ăla cum ar trebui să conduc atunci când o să joc data viitoare orice Need For Speed. Eu l-aș angaja liniștit pilot de vânătoare, are skill. Greu drumul, greu.
Altfelinsulele
Perhentian Islands sunt două insule despre care probabil nu ați auzit. În nordul Malaeziei, coasta de est, mici de abia le găsești pe hartă. Stau frumos așezate pe un recif de coral, așa că marea pulsează de viață aici.
Adică asta am văzut atunci când am coborât din barcă:
Da, dacă vă uitați mai bine veți vedea peștii. Sunt mulți. Colcăie. Sar ca nebunii din mare direct în farfurie. Se plimbă printre picioarele tale ca pe bulevard. Dacă din greșeală te-mpiedici și pici cu fața în apă, aterizezi direct la Discovery Channel 3d emisiunea despre pești tropicali. IMAX. Așa:
Seara, pisici de mare dau târcoale pe sub bărcile parcate la țărm. Tot seara lilieci giganți încep să cânte. Ați auzit vreodată lilieci cântând? Nici eu.
Altfelcazarea
Cazare se găsește greu în sezon. Dar se găsește. Despre condiții, în schimb. Ei, bine, cameră de 57 de metri pătrați, jacuzzi în care m-aș putea ascunde de Laura cu totul. Un perete numai sticlă spre mare, piscină proprie la scară, trei negrese topless vântură evantaie, etc. Știți voi, patr
