În urmă cu şase ani mă aflam în Europa împreună cu un coleg, la un congres de hepatologie. La un moment dat mi-a atras atenţia o afirmaţie făcută de unul din vorbitori privind „aşa-zisul export de virusuri hepatitice din România“. Am crezut că este o glumă sau o frază voit mai pitorească, neobişnuită totuşi pentru un congres ştiinţific. Peste câteva minute, un alt profesor, dintr-o altă ţară europeană, afirma ceva asemănător privind contaminarea Europei cu virusuri hepatitice din zona Balcanilor. Îmi venea să plâng de necaz. Fără a mă pierde însă cu firea, am ripostat imediat şi în pauză l-am abordat pe profesorul Stephan Zeuzem, un reputat hepatolog din Germania cu preocupări în principal privind infecţiile virusal hepatitice. I-am explicat că referirile la ţara mea sunt exagerate şi că poate mai bine prezentatorii s-ar fi interesat şi ar fi contactat oficialităţile ştiinţifice din România. Răspunsul lui a fost simplu şi clar: „Am să vă ajut şi voi trimite o Comisie de experţi în epidemiologie în ţara voastră, dar mai întâi de toate trebuie să ştiţi să vă ajutaţi şi singuri“. Mi-am dat seama că nu eram suficient de bine cunoscuţi în Europa şi nu se ştia nimic despre eforturile pe care noi le făceam în România împotriva infecţiilor virusal hepatitice. Întors imediat la Bucureşti, am informat conducerea Ministerului Sănătăţii, care m-a asigurat de tot sprijinul, şi pe colegii mei prof. dr. Adrian Streinu-Cercel şi prof. dr. Emanoil Ceauşu despre situaţia în care ne găseam. Ne-am hotărât atunci, chiar şi fără fonduri europene sau de la bugetul ţării, să începem cu ceea ce trebuia început: cunoaşterea mai exactă a răspândirii infecţiilor virusal hepatitice în România, adică a prevalenţei şi a incidenţei acestora. În acea vreme, Fundaţia „Acad. Marin Voiculescu“ tocmai primise un sprijin important financiar, aşa că după ce ne-am sfătuit cu o echipă de statist