Vino smerit, călătorule, la Buşteni. Pentru că vei lua în piept Bucegii, iar muntele este o probă de limite umane şi nu iartă. Abia apoi te va lăsa să-i admiri frumuseţile, ape repezi şi peisaje care îţi încleştează vederea. Mergi pe drumul vinului şi bea un spumant regal la Azuga şi un vin boieresc la Urlaţi. Vă invităm la un nou reportaj din cadrul campaniei ”Adevărul” – „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă”.

Fie că o iei spre Piatra Arsă, Caraiman, Babele, Cabana Mălăeşti, Valea Cerbului, Cabana Omu sau Gura Diham, drumul tău spre înălţimi pleacă, invariabil, din Buşteni. Poate a fost uşor să ajungi în micuţul oraş de pe Valea Prahovei, cu trenul sau cu maşina, că doar este la o aruncătură de băţ de Bucureşti, 135 de kilometri, dar adevăratul drum abia de aici începe.

Şi poate că nici nu ai fost primit cum aşa cum te aşteptai la poalele Bucegilor, pentru că Buşteniul are un nărav. Iarnă şi vară, în funcţie de capriciile zilei, îşi pune în cap o mantie de nori. Albi, mov sau de-a dreptul fioroşi, în toate tonurile de gri, sunt un prim avertisment. Că dacă nu respecţi regulile, începând chiar de jos, în timp ce-ţi ridici privirile pentru a căuta crestele, nu eşti bine primit.

Aşa că vino smerit, călătorule, şi fii gata să-ţi încerci limitele. Sus, vei fi doar tu şi muntele, iar câştigătorul este unul singur, mereu acelaşi, uriaşul de piatră care ţine loc de inimă României, Bucegii. Generos, muntele va împărţi răsplata cu tine, o experienţă vizuală unică, dar şi dorul de a-l străbate mereu, cu rucsacul în spate şi bocancii în picioare, îmbătat la propriu de aerul rarefiat, apele repezi şi peisajele abrupte.

Dacă vii pentru prima dată la Buşteni, cu gândul să iei în piept drumurile care se pierd pe creste, poate ar fi bine să începi cu un traseu uşor, spre Gura Diham (cel mult o oră şi jumătate), sau unul mediu, spre Caba