Acest dumnezeiesc părinte al nostru Nifon era din Moreea. El s-a născut în perioada 1434-1440. Din părinţi străluciţi în lume şi de bun neam, dar mai străluciţi şi mai de bun neam cu dreapta credinţă şi cu fapta bună, care se numeau Manoil şi Maria. A primit la botez numele Nicolae. Este tuns în călugărie de vestitul pustinc Antonie, moment în care primeşte numele Nifon.
Se cuvine să facem pomenire Sfântului cel mai important prăznuit duminică 11 august, Sf. Ierarh Nifon, cunoscut ca Mitropolit al Ţării Româneşti şi ca patriarh al Constantinopulului – cu toate că, din pizmuirile vrăjmaşilor lui Hristos ascunşi şi atunci, ca şi astăzi, înăuntrul Bisericii, a petrecut foarte puţină vreme pe scaunul patriarhal – dar care mai înainte, după şi mai presus de aceasta, a fost un pustnic cu viaţa îmbunătăţită la Sfânta Mănăstire Dionisiu din Muntele Athos, unde s-a şi mutat la Domnul, în cea mai mare smerenie, în această zi, în anul 1508.
Mai întâi trebuie să spunem că este vorba de primul sfânt canonizat pe pământ românesc, şi aceasta la numai nouă ani de la naşterea sa întru Împărăţia cerurilor. „Mă rog”, răspunse Sf. Nifon, „ca orice voi face spre îndreptare să primiţi cu bucurie; iar însuți de vei greşi, să primeşti duhovnicească mea sfătuire, pentru că dacă poporul va vedea ca domnul ţării primeşte îndreptare de pocăinţă, şi el cu înlesnire se va îndrepta; şi, dimpotrivă, dacă domnul ţării va calca legile şi va defaima sfintele canoane, atunci se va face tuturor mare cădere“.
Puterea cuvântului lui şi înţelepciunea să cea mare atât mişcau inimile celor de faţă, încât toţi au primit învăţătura cu bucurie. Sfântul Nifon a hirotonit episcopi, cărora le-a dat toate rânduielile treptei lor de episcopi, sfătuindu-i să se îngrijească de turma lui Hristos. Profeţia Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului despre sfârşitul veacurilor a fost ca pân
