În urmă cu aproape 2.000 de ani, romanii au răspândit civilizaţia în imperiul pe care l-au creat construind băi şi toalete publice alimentate cu apă, în care curăţenia era normă obligatorie. La Slatina - capitală de judeţ, toaletele publice au reprezentat întotdeauna o problemă, mai ales după 1990, când, practic, au dispărut. Administraţiile trecute aproape că nu s-au sinchisit de această “mică” problemă. Până acum.

Înainte de anii ’90, în municipiul Slatina au funcţionat doar şapte toalete publice, dintre care trei amenajate în cadrul pieţelor agroalimentare de pe raza urbei. De atunci şi până în prezent aproape că poţi număra pe degetele de la o mână când a mai funcţionat vreuna dintre grupurile sanitare amintite. O parte dintre ele au fost total închise, cum este cea de lângă Biserica Sfânta Treime din Centrul Istoric (zidită, n.a.), iar altele – cum ar fi cele din perimetrul celor patru pieţe agroalimentare – au funcţionat sporadic. Cea mai cunoscută dintre toaletele publice, datorită amplasamentului său din centrul urbei, respectiv la Fântâna Speranţei (sediul Poştei, n.a.), a fost închisă în urmă cu doi ani. De fapt, aici au existat - înainte de dispariţia lor acum doi ani - chiar două toalete publice ecologice, care, însă, din cauza modului deficitar în care erau îngrijite de proprietari (firma de salubritate locală Salubris SA, n.a.), întinau mult imaginea zonei.

Din 2011 încoace, după ce aceste două toalete publice au fost îndepărtate în urma reclamaţiilor cetăţenilor care s-au plâns că erau îngrijite şi răspândeau un miros pestilenţial, Slatina a rămas fără astfel de grupuri sanitare. Cetăţenii care au avut nevoie de aşa ceva în acest răstimp, dar şi în perioada de dinainte când în oraş nu a existat nicio toaletă publică, au fost nevoiţi să se folosească de boscheţii aflaţi la îndemână sau de gangurile blocurilor.

Deşi se spune că toaletel