Din ce în ce mai nerăbdător, timpul concentrează în câte un mugur de viaţă explozia florală care va deveni înfructare primăvăratică în lumea ca o livadă lăsată în paragină de îmbătrâniţii care nu vor fi fost niciodată adulţi. Un astfel de mugur este Leon Guţu, adolescentul de astăzi (născut în 1995 la Bucureşti), un fel de Prâslea rătăcit în grădina cu mere de aur din lumea de poveşti, care, în loc de cal năzdrăvan şi trântă cu zmeii cei răi, nărăviţi la furtişaguri, şi-a transformat săgeţile din arc în peniţă, creion, pensulă şi, preferând otrăvii uleiul, acuarela, tempera, prinde să recreeze chipul lumii văzute cu ochii lui de copil. La opt ani, deschide prima expoziţie personală la Sala Dalles – UPB, cu 200 de lucrări, 30 – în ulei pe pânză, 78 – picturi pe planşă şi 92 – desene grafice. Era în 2003. Tot atunci, la Sala UNESCO din Bucu Publicitate reşti i se expun 30 de picturi pe pânză. În anul 2006, este admis la Liceul de Artă „Nicolae Tonitza“, Bucureşti; ia parte, sub îndrumarea tatălui său, pictorul Nicolae Guţu, la pictarea bisericii Mânăstirii Ulmu, în apropiere de Chişinău, iar la Sala UAP „Constantin Brâncuşi“ din capitala Republicii Moldova expune 93 de lucrări – pictură, grafică. Când, în anul 2008, pe scena Teatrului de Comedie din Bucureşti a fost prezentat spectacolul „Povestiri din Arbat“ în regia lui O. Svedov, cu artişti ruşi de renume, cu ocazia împlinii a 130 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice între Rusia şi România, în holul amintitului teatru au fost expuse 73 de lucrări ale copilului-pictor de 13 ani, Leon Guţu. Un an mai târziu, la Centrul expoziţional „Casa Pictorului“ din Moscova i se lansează primul catalog de pictură: „Pe treptele inspiraţiei“, în rusă şi engleză, iar în 2012, albumul „CaPaSha“, Ed. Dacoromână (în română/engleză şi două cronici în limba rusă). Ce se poate spune despre un copil care a