PILULA DE PLÎNS Citesc o stire în ziar si mă minunez: la nu stiu ce concurs, la nu are importantă ce institutie s-a înscris la concurs pentru sefie doar o persoană. Dar, completează semnatarul articolului, e vorba de acea persoană AGREATĂ de chiar că nu interesează care sef de partid. Rememorez si îmi dau seama că în ultimii ani am auzit pe la concursuri numai de persoane agreate. Acum ceva timp se zicea, pe la colturi mai mult, că pentru a fi sef, sefulet, sefut pe undeva trebuie să ai binecuvîntarea unui sef de partid. Apoi, s-a spus că nu e corect, si s-a trecut la organizarea de pseudo-concursuri. Însă ca să ai sanse să cîstigi concursul trebuia să fii agreat. Altfel te izbea comisia de nu-ti mai vedeai fulgii un an. Sau un ciclu electoral.

Stau acum si mă întreb, dacă a fi agreat de un baron politic e singura cerintă, materie de concurs, calificare la care trebuie să excelezi pentru a fi sef ne mai mirăm că lucrurile în tara asta merg asa cum merg? Sau mai bine zis nu merg deloc? Ba încă îmi aduc aminte de un agreat care s-a făcut de rîsul tîrgului concurînd singur pentru o sefie prin sănătate si iesind al doilea după ce a luat o notă ce pe vremea cînd făceam eu scoală se dădea pentru copiat.

Si, dacă tot vorbim de agreati, îmi amintesc că am mai auzit si pe la licitatii de firme... agreate. Ori nu mai stiu eu ce înseamnă concurs si licitatie (cu finalitatea să cîstige cel mai bun), ori propun să modificăm DEX-ul în sensul că întotdeauna va cîstiga cel mai agreat. Oricum, două concluzii îmi vin rapid în minte. Primo: ca tartor de institutie ca să fii agreat de un sef de partid, ori trebuie să dai licitatii cui trebuie, ori să angajezi pe cine trebuie, ori pur si simplu să te faci agreat cu vreun pliculet. Mai e si varianta cu lipit afise în campania electorală, însă cred că a ajuns cerintă de examen pentru un post de femeie de serviciu pe la institut