Resuscitarea cazului Vişinescu, fostul şef al penitenciarului de la Râmnicu-Sărat în perioada 1956-1963, a adus în atenţie două situaţii mai puţin discutate în perioada ultimilor ani. Prima priveşte modul cum se comportă Alexandru Vişinescu, acum, la 88 de ani. Am tot ascultat mărturiile victimelor, dar este revelator să vedem ce mai spun torţionarii. Alexandru Vişinescu este un pensionar liniştit, probabil cu plata întreţinerii „la zi“, care face scurte şi vioaie plimbări după lapte, pîine şi mahorcă, şi care nu vrea să-şi amintească. Cîţiva ziarişti şi cameramani l-au zgîndărit în faţa blocului, întrebîndu-l dacă se simte vinovat, iar fostul securist Vişinescu le-a răspuns că aşa erau vremurile. La insistenţele ziariştilor, fostul şef al penitenciarului Râmnicu-Sărat s-a enervat şi a trîntit un „„Futu-ţi Cristosul mă-tii să-ţi fut“. O imagine relevantă şi pilduitoare pentru momentul pe care îl traversăm. M-am întrebat – şi n-am un răspuns precis – de unde provin înjurăturile cu „Cristoşi“ şi „Dumnezei“.

Acestea, probabil, sînt invenţia anilor de teroare comunistă. Deţinutul, în celula sa, se mai ruga, probabil că spunea în gînd cîte o rugăciune. Uneori, la apelul de dimineaţă sau de seară, deţinutului i se citeau pe buze cuvinte, şoptea o rugăciune, poate că se auzea nedesluşit un „Doamne...“, cuvînt spus cu fereală, poate şi un scurt „Doamne, apără-mă!“ sau „Doamne, ajută-mă!“. Iar gardianul, vigilent, venea peste el cu pumnii şi cu picioarele şi zicea „Ce faci, bă, te rogi?“ şi urma înjurătura. Nu era suficientă bătaia, trebuia şi o înjurătură. Mă întreb de ce pe acest om, Alexandru Vişinescu, nu l-a întrebat nimeni de sănătate atîţia ani? Şi tare aş vrea să aflu ce imagine a lăsat locatarilor blocului! Într-o altă secvenţă, înainte de înjurătură, îl vedem cum deschide uşa de la bloc unei doamne şi îi spune „Poftiţi! Intraţi, doamnă!“. Probabil