Ca urmare a resurecţiei unor dezbateri identitare pe relaţia România – R. Moldova, generate inclusiv de unele articole din acest cotidian, devin utile o serie de precizări, să le spunem metodologice. Cea mai importantă se referă la semnificaţia sintagmei moldovenism europenist. Sursa: Răzvan Vălcăneanțu

Moldovenismul europenist este o specie de autoidentificare identitară, nu obligatoriu nouă, dar inedită prin capacitatea de manifestare publică pe care a căpătat-o. Din latentă, a devenit manifestă. Este o formă de patriotism localist, "moldovenesc". Cuvintele de ordine ale susţinătorilor săi expliciţi, dar şi taciţi – pentru că deocamdată discursurile politice explicite în acest sens sunt relativ temperate - sunt "realismul", "rezonabilitate şi "luciditatea".

Spre deosebire de moldovenismul sovietic promovat de regimurile de extracţie comunistă (agrarienii, regimul Voronin etc.) are câteva virtualităţi şi caracteristici principale. Am selectat zece dintre acestea.

Relaţia cu Rusia. Nu este obligatoriu prorusesc, fără să aibă radicalitatea discursului pro-românesc în această direcţie. În relaţia cu Moscova acceptă, eventual, pragmatismul, inclusiv tăcerea pe subiectele istorice contondente, chiar dacă nu este clar de fiecare dată care sunt reperele şi limitele acestui pragmatism;

Geopolitic. Din punct de vedere geopolitic, acest tip de atitudine şi de discurs încearcă să se justifice, la nivel popular, inclusiv printr- un soi de autarhie geopolitică greu de definit, ceea ce se traduce de obicei în formula care răbufneşte nu odată la nivel public - "şi fără ruşi şi fără români" -, respectiv un soi de "prin noi înşine", vag şi nerealist, fireşte, dar din ce în ce mai răspândit în populaţie, inclusiv cea tânără; "soluţia" pe care o sugerează, însă, pentru a ieşi din această dilemă ar fi un plojon direct în "Europa" (peste România), ceea ce constituie