Existenţa lângă Alba Iulia a depozitului principal de sare a Transilvaniei a constituit în Evul mediu şi până în 1870, cea mai importantă „întreprindere“ economică a oraşului. De aici, sarea era transportată cu plutele pe râul Mureş, spre Banat, sudul Ungariei şi parţial Serbia şi Croaţia.

Plutăritul pe râul Mureş este dovedit încă de pe vremea romanilor în anticul Apulum(Alba Iulia). Centrul de greutate era lângă oraş, în actualul cartier Partoş, care a fost secole întregi port la Mureş, multă vreme cea mai importantă rută comercială pe care erau transportate mărfuri spre Budapesta şi Viena.

Portul de la Mureş, baza economică a oraşului

După ce Transilvania a devenit Principat autonom sub suzeranitate otomană, din 1556 a fost reorganizat monopolul sării şi al minelor. Principalul depozit de sare, care se transporta pe râul Mureş, a devenit portul Mureşului, Partoş. Aici s-au amenajat noi depozite pe malul drept al râului.

Potrivit studiului „Rolul oraşului Alba Iulia în istoria plutăritului“, realizat de cercetătorii Viorica Suciu şi Gheorghe Anghel din Alba Iulia, Partoşul a fost pe parcursul Evului mediu şi până în 1870 motorul economic al oraşului.

„Aici lucrau, numai din zona oraşului Alba Iulia, aproximativ 800 de constructori de nave, plutaşi. În plus, munceau şi câteva sute de muncitori angajaţi: încărcători, descărcători, cărăuşi, funcţionari.“, se arată în studiul citat.

Garanţie în bani pentru ocuparea unei funcţii în port

Plutaşii proveneau din jurul oraşului Alba Iulia, în principal din satele: Oarda de Jos, Oarda de Sus, Bărăbanţ, Miceşti, Drâmbar, Vinţu de Jos, Vurpăr, Blandiana, toate făcând parte din domeniul fiscal al Principatului Transilvaniei. Înlesnirile au fost una dintre soluţiile găsite pentru atragerea locuitorilor din satele învecinate pe şantierul de la Partoş. Una dintre ele era scutirea de vamă