Asa e, Ina Voinea! Colega mea de la trustul Gazeta de Sud, cel care domina de ani buni media olteana cu o indemanare laudabila, imi atrage atentia printr-un mesaj de cunoscator ca n-o sa regret traseul ce urmeaza. Si, intr-adevar, drumul catre Calafat e rupt din basme. Prea frumos pentru a fi traversat in zori de zi, asa cum face masina mea. Data viitoare, Ina, promit sa merg agale catre vama, caci, pe buna dreptate, ai ce vedea!
Ma bucur ca uit de centura Craiovei. Imi amintesc insa fara sa vreau de Lia Olguta Draguta, primarita din Craiova, care, prea ocupata sa stranga simpatie pe seama Craiovei Maxima, pare sa fi uitat complet de ruta catre Calafat care da roata capitalei Olteniei, dar hai s-o iert, ce naiba, ca nu e campanie electorala, ci vacanta!
Draga Olguta, scuze de deranj, na, mi-a casunat si mie pe dolofanii din asfalt, dar daca craiovenii nu fac galagie, uite, si eu te las in pace cu ifosele mele de sofer pretentios. Sa fii iubita si promit ca data viitoare o sa folosesc elicopterul!
Drumul catre Bulgaria vecina nu-i chiar rau. Satele sudului raman imbracate in sudoarea muncii de la camp, iar asta se simte chiar si din mers.
Soseaua Craiova-Calafat merita o soarta mai buna pentru peisajul pe care-l strabate. Sunt locuri unde drumarii construiesc timid noul asfalt, dar prea putine pentru nevoia calatorului grabit sa treaca granita.
Ce bine! Soseaua e inca libera. N-am trecut niciodata prin zona, iata ce mare-i tara! Ma apropii hotarat de frontiera. Vad pe harta localitatea Cetate, acolo unde Mircea Dinescu a incercat sa resusciteze ceva din spiritul petrecerilor oltenesti.
Am curiozitatea sa ma abat din drum, dar la ora asta doarme si acordeonul lautarului din Mambo Siria. Gratarul e stins, doar vinul lui Dinescu incearca sa se trezeasca la viata intr-un colt de lume care merita o soarta mai buna.
Calafatul ramane i
