Îşi ţine puterea într-o cutie de conserve. O zornăie şi o zdrăngăne, o plimbă şi-o rostogoleşte, o trage după el, legată c-o sfoară, pe aleile Palatului.
Spectacolul puterii lui are o atracţie hiptonică, te ţine cu ochii pironiţi ani în sir.
Ca orice tupeist inexorabil, plânge uşor. (Era o vreme când lăcrima din orice).
E neobosit: nu uită şi nu iartă.
Îi ţine pe toţi în lesă; pe unii mai din scurt, altora le-o lărgeşte - cât să cadă-n canal.
Îl linguşesc de frică, îl înjură de frică, îi rostesc numele de dimineaţa până seara, ca pe o mantră – de frică.
Are mereu dreptate. E convingător când spune una, şi la fel de convingător – imediat – când o dă la-ntors.
Aliaţii tremură cu o majoritate de 70 la sută în mână. Imediat ce-au câştigat, zdrobitor, alegerile, i-au cerşit coabitarea. Ameninţă că-l suspendă, să se audă vorbind, ca Scufiţele Roşii în pădure.
Bătrânelul drăcos face periodic bilanţul: le numără scheletele din dulap. Nu că el nu le-ar avea pe-ale lui, dar nu se văd - le poartă la lumina zilei, la gât, ca pe nişte talismane.
Justiţiarii sunt cu adevărat independenţi, dar au un hobby: să-i citească gândurile.
Ro Mânia? Un derdeluş de propagandă pe care alegătorii alunecă, de la un scrutin la altul, pe pungă.
Îşi ţine puterea într-o cutie de conserve. O zornăie şi o zdrăngăne, o plimbă şi-o rostogoleşte, o trage după el, legată c-o sfoară, pe aleile Palatului.
Spectacolul puterii lui are o atracţie hiptonică, te ţine cu ochii pironiţi ani în sir.
Ca orice tupeist inexorabil, plânge uşor. (Era o vreme când lăcrima din orice).
E neobosit: nu uită şi nu iartă.
Îi ţine pe toţi în lesă; pe unii mai din scurt, altora le-o lărgeşte - cât să cadă-n canal.
Îl linguşesc de frică, îl înjură de frică, îi rostesc numele de dimineaţa până seara, ca pe o mantră – de frică. @N
