Povestea numelor satelor este descoperită de la bătrânii satelor şi din lucrări monografice.

Toponimia localităţilor din jurul Romanului este, în cele mai multe cazuri, o necunoscută pentru primarii din comunele pe care le gestionează. Acolo unde nu există o monografie a satelor, provenienţa numelor localităţilor este căutată în legende care au fost transmise prin viu grai. Dacă au existat preocupări pentru realizarea unei lucrări monografice, primarii nu au tras cu ochiul prin lucrare având, în opinia lor, treburi mai urgente decât descoperirea trecutului zonei în care au văzut lumina zilei.

Numele satului Boghicea, după călugăriţa de la schit

Comuna Boghicea, înfiinţată în 2004, nu are monografie. Tradiţia orală spune că numele comunei ar veni de la o călugăriţă care trăia într-un schit ridicat pe teritoriul satului. “Oamenii locului spun că în zonă a existat un schit de maici. Dintre acestea, cea mai cunoscută ar fi fost o călugăriţă pe care localnicii o dezmierdau «Boghiţa». Se crede că acest apelativ ar fi fost la baza numelui satului Boghicea”, spune profesorul Eugen Mihai, primarul comunei Boghicea.

Numele satului Slobozia are altă poveste. “Odinioară, acest sat se numea Petreşti, după numele boierului Petrescu, ce a locuit în zonă. Se crede că, pe actualul teritoriu al satului Slobozia, s-ar fi instalat oameni sosiţi din Ardeal care munceau la pădure. Noua aşezare pe care aceşti oameni o formau era cunoscută sub numele de «slobozie», denumire care a dat numele viitorului sat”, a spus primarul comunei Boghicea.

Corhana a primit numele hangiţei

În Moldova istorică au existat toponime relaţionate cu nume de animale sau de persoane. “Din câte am aflat de la bătrâni, se spune că ar fi existat un boier cu numele Ursu, care locuia pe vale. Mai mult nu ştiu”, este explicaţia în formă prescurtată a lui Viorel Smeria, primarul comunei