Abia lansat, la începutul verii, romanulAmorţire de Florin Lăzărescu a strîns deja cîteva cronici şi a stîrnit reacţii amestecate. În interviul de mai jos, autorul vine cu cîteva lămuriri despre modificările de optică pe care i le-a impus cartea, vorbeşte despre greutăţile pe care le-a ridicat lucrul la ea şi insistă să lămurească o confuzie supărătoare: între părerile unui personaj despre lumea literară românească şi propria raportare la subiect.

În prima parte a cărţii descrii o imagine care face, cum se spune, cît o mie de cuvinte: un bărbat sparge cu tîrnăcopul un bloc de cărţi îngheţate dintr-un subsol inundat. De unde ţi-a venit imaginea asta?

Am văzut că la un moment dat chiar ai fotografiat tu însuţi cărţi îngheţate. Totul a pornit de la o întîmplare reală: cu ani în urmă, chiar s-a întîmplat să văd nişte grămezi de cărţi inundate şi îngheţate dintr-un accident, apoi desprinse cu tîrnăcopul şi aruncate la gunoi. Contextul însă era cu totul altul decît cel din roman. Cît despre fotografiile mele cu cărţi îngheţate, am încercat cumva să reconstitui în „laborator“ (mai precis, în congelatorul meu de-acasă) imaginea, pentru coperta cărţii. Fotogafiile au ieşit destul de interesante, de grăitoare, dar într-o serie de cel puţin zece (pot fi văzute pe site-ul meu). Din păcate nici una, luată separat, nu se potrivea pe copertă.

Evghenie, personajul principal din Amorţire, trăieşte un amestec de încăpăţînare, frustrare şi chiar disperare, toate derivate din condiţia lui de scriitor care încă nu a debutat, dar a trecut de mult de vîrsta cristică. Cît timp ţi-a luat să-l construieşti pe Evghenie şi unde ţi-a fost cel mai greu?

Unii l-au văzut pe Evghenie drept scriitor, alţii, fotograf. Din punctul meu de vedere, el e doar un om fără o altă preocupare majoră decît marea buimăceală în faţa propriei existenţe. El face fotografii pent