Există opinii care te contrariază, altele care te lasă rece, iar altele care te pun pe gînduri. Iată de ce am hotărît, împreună, amîndoi foşti elevi – cu doi ani în urma lui Nichita Hristea Stănescu – la acelaşi liceu din Ploieşti, să facem publică o informaţie asupra inclinaţiilor necunoscute ale elevului Nichita. Citim în România literară nr. 23, din 7 iunie 2013, la pp.12-13, un excelent eseu al academicianului Solomon Marcus, intitulat „Emi - nescianul Nichita Stănescu“. Scris într-o cheie riguros ştiinţifică, proprie ilustrului academician, textul lasă să se strecoare informaţia care ne-a contrariat, şi anume aceea că elevul Nichita ar fi fost slab la matematică. Se pare că informaţia a fost preluată de la un fost coleg de clasă al poetului, acad. Eugen Simion. Dar respectiva opinie poate fi contrazisă cu probe. Nichita Stănescu nu numai că nu era slab, dimpotrivă, cultiva cu plăcere înclinaţia sa spre matematică, atît de surprinzătoare pentru noi, astăzi. Este chiar o descoperire, care pune o nouă lumină asupra personalităţii poetului. Cît despre interpretarea atît de savantă a lui Solomon Marcus, cu privire la inserţiile matematice în substanţa poemelor lui Nichita, rămîne să se pronunţe critica literară, interesată de acest vast şi delicat teritoriu biografic.

Fără să fie cunoscut acest surprinzător aspect al preocupărilor poetului, ne gîndim că poate ar fi timpul să fie adusă la cunoştinţa publică următoarea informaţie: talentul matematic al lui Nichita, chiar dacă nu a dat roade, este definitoriu pentru elevul de liceu, care va deveni un nume important în manualul de literatură română. Am pornit de la afirmaţia profesorului său de matematică I.Th. Grigore, conform căreia „elevul Nichita Stănescu frecventa cercul de matematică, rezolvînd probleme din Gazeta de Matematică, alături de prietenii lui cei mai buni, Mircea Petrescu, Mircea Gocima