„Nu sunt un infractor”, a spus la un moment dat preşedintele american Richard Nixon, la apogeul scandalului Watergate. Dezvăluirile cotidianului „The Washigton Post” au continuat însă, iar Nixon a devenit, pe 9 august 1974, singurul preşedinte american care a demisionat.

„Monicagate”, „Camillagate”, „Climategate”, „Murdochgate”: acum, când se iscă un scandal de amploare, îi adăugăm literele „gate” la sfârşit pentru a-i sublinia importanţa. Sufixul împrumutat vine de la cel mai mare scandal din scena politică americană, care l-a costat fotoliul de preşedinte pe republicanul Richard Nixon.

Scandalul Watergate rămâne, până în prezent, cel mai mare iscat în jurul unui preşedinte american în funcţie. Richard Nixon, al 37-lea preşedinte al Statelor Unite, şi câţiva dintre apropiaţii săi au săvârşit o serie de infracţiuni şi s-au folosit de trucuri murdare în timpul campaniei electorale pentru realegerea lui în funcţie, în anul 1972.

Apogeul fărădelegilor preşedintelui american, care şi-a preluat primul mandat în 1969, a fost atins când a ordonat jefuirea sediului Comitetului Democrat Naţional, din hotelul Watergate aflat în Washington, D.C.

Cinci dintre cei angajaţi de Nixon pentru asta au fost arestaţi pe loc. Asupra acestora s-au găsit bani care proveneau din fondul pentru realegerea preşedintelui, coordonatorul oficial al campaniei lui Nixon, legând astfel Casa Albă de aparenta jefuire banală.

Administraţia Nixon a demarat atunci o campanie frenetică de eforturi pentru a muşamaliza incidentul sau măcar pentru a-şi şterge orice urmă de implicare. Aşa s-a născut scandalul Watergate.

Demisia preşedintelui Nixon a fost fără îndoială trofeul investigaţiei celor doi jurnalişti de la „Washington Post” care au refuzat să abandoneze subiectul, însă alte 43 de persoane au fost puse sub acuzare, judeca