După notabilul debut în lungmetraj cu Săritura (Somersault, 2004), film distribuit şi în România, regizoarea de origine australiană Cate Shortland revine în cinematografele autohtone cu Lore, o fascinantă adaptare după romanul The Dark Room (2001), marele succes al prozatoarei britanice Rachel Seiffert. Ne aflăm în Germania, în primăvara anului 1945. Pentru nemţi, războiul este pierdut, mai ales după ce Hitler se sinucide. Lore are 14 ani, o soră şi trei fraţi mai mici, printre care un bebeluş. Tatăl lor, un ofiţer SS, membru într-un Einsatzgruppe (comando al morţii), revine din Belarus cu veşti negre pentru familie. Trebuie să-şi abandoneze casa şi să se refugieze, pentru a scăpa de forţele aliate. Fug, dar nu găsesc nici o cale de evadare. Tatăl este capturat, iar mama este obligată să se predea şi ea noilor conducători, americani şi ruşi. Rămaşi fără sprijin, Lore, Liesel, Günter, Jürgen şi micul Peter pornesc într-o lungă călătorie, din Bavaria către casa bunicii lor, aflată la vreo 900 de kilometri distanţă spre nord, pe lîngă Hamburg. Lideră de vîrstă, Lore preia comanda. Dar într-o ţară devastată, în care autorităţile de ocupaţie şi-au împărţit teritoriul şi patrulează permanent, iar mizeria şi haosul de după război scot la iveală instinctele sălbatice ale oamenilor, adolescenta are nevoie de sprijin pentru a-şi conduce fraţii, dependenţi de ea, către libertate.

Salvarea vine de la Thomas, un refugiat evreu, adică unul dintre acei oameni pe care, în familie şi în cadrul Tineretului Hitlerist, fuseseră învăţaţi să-i urască. Înţelegerea este reciproc avantajoasă: Thomas, ale cărui documente îi permit să treacă de orice patrulă, pretinde că este fratele lor mai mare, iar tînărul poate obţine mai uşor mîncare graţie micului Peter. Însă drumul le rezervă tuturor multe surprize. Film de maturizare (coming-of-age) şi totodată road movie cu elemente