"E timpul să afl e ţara ce-i Mizilul", spunea Geo Bogza, acum trei sferturi de veac. Iarăşi a venit vremea să afle naţia ce se întâmplă la Mizil. Cum poate fi banalul un eveniment senzaţional!

Mizil! M-i-z-i-l. Am pronunțat numele urbei din nordul Bărăganului pe litere. Las Vegas-ul nu mi-a părut la fel de incitant

Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

Câțiva inși au coborât, la 10 și 16 minute, din trenul Regio 5081, adică personalul de Buzău. N-a urcat nimeni

Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

Viață de pensionar la Mizil. Table, rummy, șah pentru cei treji și bârfă cât încape. Primarul e exclus din discuții. Le-a creat habitatul perfect

Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

Bebe, fl orarul orașului, a căzut din corcoduș și și-a rupt piciorul. După ce, în grafitti, i-a urat lui Gigi Becali să se țină tare!

Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

Mărturisesc că de când am citit, în adolescenţă, reportajul lui Geo Bogza despre fantastica sa descindere la Mizil am rămas cu ideea fixă că acolo este un "El Dorado" al reportajului pur sânge. La fel ca predecesorul meu, i-am rugat pe redactorii şefi de pe la ziarele unde am lucrat să mă lase o zi la Mizil. La fel ca pe el, oamenii mă priveau indiferenţi, ba chiar cu un fel de milă pe care o arăţi unui om cu temperatură mare. Dar, iacătă, anul acesta se fac 75 de ani de când Geo Bogza şi-a documentat antologica sa creaţie.

Aniversarea mi-a oferit împlinirea măruntului meu deziderat. Pe 1 august 2013, la ora 9.40, personalul 5081, de Buzău, a pornit scârţâind cu toate osiile din Gara de Nord. Ca ziarist care a pus piciorul pe cinci continente, îmi explic emoţia care mă cuprinsese. Plecam în aventura vieţii. La ora 11 şi 16 minute, am coborât pe peronul gării din Mizil. Îmi venea, precum Columb când a descoperit America, să sărut pământul.

Trenul şi şeful gării din Mizil

Casieriţa din Gara de Nord