Matei 25,29: „Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ceea ce are i se va lua”. Citesc în prezent Lebăda Neagră, de Nassim Nicolas Taleb (ediţia 2010). Ar trebui să citească această carte şi dl Isărescu, iar dl Vasilescu să ia aminte la citatul de mai sus.
Aţi auzit de aşa-numitul „efect Matei” (despre care vorbeşte şi N.N. Taleb; el spune că acest efect este denumit de sociologi „avantajul cumulativ”)? Nici eu nu auzisem de el pînă acum. De cînd e lumea, deci inclusiv pe vremea cînd s-a scris Evanghelia după Matei, cel bogat are şanse mai mari să devină şi mai bogat (banul la ban trage, zice românul), iar cel celebru are şanse să fie şi mai celebru. Şi, de regulă, este şi mai bogat şi mai celebru, cumulînd printr-un adevărat efect gravitaţional bani şi faimă. Efectul se aplică şi oamenilor, şi corporaţiilor.
Oameni sau corporaţii care sunt bogaţi şi celebri atrag bogăţie şi celebritate că nişte găuri negre socio-economice. Uitaţi-vă la băncile din România. Uitaţi-vă la supermarketurile sau la mall-urile din România. Afacerile, energia, atenţia, banii, politica sunt atrase ineluctabil în aceste găuri negre. Şi ciudat este că acest efect este prezent în limbaj (euro-asiatico-afro-americano engleză devine pe zi ce trece o lingua franca, pe care, vrînd-nevrînd, cu sau folosirea braţelor şi a sprincenelor, o vorbim toţi), în economie (a se vedea polarizarea afacerilor în jurul mall-urilor, a litoralului, a centrului istoric al Bucureştiului, a reclamelor la bănci, farmacii, pepsi şi coca cola), în politică (oamenii noi nu pătrund în politică, pentru că votanţii care ies la vot sunt blocaţi în votul mecanic pentru cei vechi, iar potenţiali votanţi nu ies la vot pentru că nu vor să îşi irosească timpul cu looseri), precum şi în artă (cărţile lui Dan Brown se vînd în zeci de milioane de exemplare, deşi sunt incomparabil mai
