Primavara araba, recentele manifestatii din Turcia si rasturnarea “spectaculoasa a autoritatii “ fratilor musulmani din Egipt au reprezentat momente de analiza in evaluarea impactului dintre spatiul laic si cel musulman. Intentiile acestor miscari erau clare. Teoria islamica incepuse sa piarda teren in disputa cu modernizarea societatii si inscrierea ei pe o traiectorie impusa de dezvoltarile occidentale.

Unul din interesantele intalniri dintre cele doua lumi il reprezinta fara indoiala evolutiile din timpul si dupa tragicele evenimente din spatiul fost iugoslav. Daca pana la caderea comunismului in regiune totul trecea sub o desfasurare normala, convietuirea dintre ortodoxsi, catolici si musulmani era ceva firesc, razboiul a schimbat cu mult datele problemei.

Gandurile ascunse de mult, privind crearea unei entitati musulmane in Balcani, au devenit vizibile iar lideri acesteia si-au construit scenarii care vizau in mod evident separarea. Ce a ramas, inca, neexplicat, este naivitatea gandirii ce promova ideia ca Europa va putea accepta si incuraja crearea unui stat musulman in centrul continentului.

Euforia momentului nu este o explicatie chiar daca a fost sprijinita de valul de ajutor financiar acordat de lumea islamica in timpul conflictului, musulmanilor din Bosnia. Inmultirea moscheilor nu a incurajat decat promovarea invataturilor islamice intr-o zona in care dominatia otomana lasase urme, dar acest lucru nu era suficient. Interventia in dispute, uneori brutala a SUA si NATO, a aratat ca interesele privind dominarea regiunii erau altele iar visele musulmane ramaneau vise. Sutele de musulmani naturalizati in spatiul bosniac si-au mentinut, totusi, ideia constructiei unui stat musulman pe acel terioriu ajutati si de circumstante locale. Din pacate toate aceste intentii se indreptau spre o forma aplicata de extremism, dispus sa pr