Gheorghe Stroe se recomandă arareori ca preşedinte al Partidului României Europene, conştient că o astfel de funcţie îl poate transforma într-o ţintă vulnerabilă. Politica o abordează precaut şi recunoaşte că se teme ca înregistrarea unu interviu să nu fie folosită împotriva sa la un proces, să ajungă în mâinile serviciilor secrete ori ale masonilor.

Gheorghe Stroe se recomandă arareori ca preşedinte al Partidului României Europene, conştient că o astfel de funcţie îl poate transforma într-o ţintă vulnerabilă. Politica o abordează precaut şi recunoaşte că se teme ca înregistrarea unu interviu să nu fie folosită împotriva sa la un proces, să ajungă în mâinile serviciilor secrete ori ale masonilor.

Stroe seamănă, mai degrabă, cu un profesor de gimnaziu pe cale să intre în vacanţă: e jovial, vorbăreţ, odată ce se lămureşte că nu are de-a face cu spioni străini sau cu duşmani politici. Atunci, numai atunci îşi dezvăluie secretele – altminteri bine păzite – fără rezerve: vorbeşte despre conspiraţii, contraspionaj, lovituri de stat şi revoluţii. Aşa, cu tonul molcom al celui care spune o poveste.

Europeanul tras în piept de europeni

Gheorghe Stroe a înfiinţat Partidul României Europene în 2008, pe vremea când încă mai credea în bunăvoinţa Uniunii şi în beneficiile aduse de integrare. „De la acest fundament am pornit: România va fi europeană (n.r. – România a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007) şi va trebui să treacă prin furcile caudine europene“, explică, înfocat, Stroe. S-ar fi jertfit pe altarul politicii cu o condiţie: ca Europa să-i accepte viziunea. Liderii de la Bruxelles au rămas însă indiferenţi.

În prezent, susţine că membrii formaţiunii sale aproape politice au devenit „chiar antieuropeni“ şi are o explicaţie pentru schimbarea de atitudine: „UE ne-a tras în piept“.

„Ce partid va ieşi din pălărie, acolo candidăm!“ @