Nu strică să intrăm puțin în vîltoarea conflictului Gabriel Liiceanu – Eugen Simion, ca să ne lămurim de ce nu vom pleca niciodată de la coada vacii. Pe scurt, academicianul a publicat o ediție critică Cioran la Fundația Națională pentru Știință și Artă. Editorul l-a dat în judecată. Pînă să rezolve tribunalul un așa conflict, schimbul de replici între împricinați face deliciul oricărui cunoscător. Editura Humanitas afirmă, pe bună dreptate, că drepturile asupra operei, pe care le-a cumpărat, sînt deținute de CNL, Centre National du Livre, departament al Ministerului Culturii din Franța, și nici o altă persoană fizică sau juridică nu-și poate aroga acest drept. Instituția lui Eugen Simion se apără, invocînd "lăcomia" unui editor, spre deosebire de el, cel care n-a cîștigat nici un ban, ediția fiind gratuită. Mai mult, nici nu știa că are cineva drepturile. Ciudat, pentru că e clar că, în cazul ăsta, nu avea acces la lăcomia proprietarilor. Apoi, o aduce în apărare pe dna Eleonora Cioran (legatar universal al lui Aurel Cioran, fratele lui Emil) care, la rîndul ei, îl acuză pe Liiceanu: "Profitul după opera filosofului Emil Cioran a fost luat de Gabriel Liiceanu, Laurence Tacou și Simone Baulez. Nicidecum de mine".
Ceea ce nu spune nimeni e micuțul amănunt că ambii combatanți nu se suportă politic și că își caută nod în papură, refuzînd drastic să colaboreze. E adevărat că Humanitas nu are, pînă acum, o ediție critică Cioran. E la fel de adevărat că Eugen Simion nu are drept de editare. Singurul rezultat palpabil e că avem un mini-scandal cultural în care păgubașul e mort și îngropat.
Nu strică să intrăm puțin în vîltoarea conflictului Gabriel Liiceanu – Eugen Simion, ca să ne lămurim de ce nu vom pleca niciodată de la coada vacii. Pe scurt, academicianul a publicat o ediție critică Cioran la Fundația Națională pentru Știință și Artă. Editorul l
