Parasim Bulgaria cu ghidusele noastre masini dupa un traseu relativ comod, deranjat doar de prea desele limitari de viteza, cu 60 km/h, intalnite mai ales pe portiunea Vidin-Sofia.

Daca aveti de gand sa urmati acest drum, va recomand s-o faceti cat de dimineata puteti, din motiv de radar. Pe mine m-a oprit un echipaj de politie, era in jur de ora 9.00, mergeam in spatele unei coloane de trei masini care aveau vreo 90 km/h, ne-au oprit pe toti, dar mie mi-au dat voie sa merg mai departe. Probabil din motive de imagine de tara, Traiasca Bulgaria sora si vecina de suferinta!

Daca iesiti din tara peste podul Calafat-Vidin in jur de ora 5.00, e ideal. Drumul catre Sofia nu poate fi incetinit de semnele rutiere care te obliga sa comuti pe viteza mecului, caci si politistii trebuie sa doarma la ora aceea. Iar dupa ce-ati intepat autostrada, in apropiere de Botevgrad, aveti cale libera spre 140/h.

Sa nu uit; mai traiti un mic deranj:ocolirea Sofiei. Partial exista o centura de tipul celei care te duce din Otopeni spre A 3, dar nu e finalizata (Romania stie de ce), iar restul drumului de ocolire a batranei capitale bulgare va va pune inevitabil nervii la incercare. In trei sferturi de ora, scapati de micul calvar.

Insa cum suntem in vacanta, n-avem a ne face prea multe probleme, caci se apropie legendara Elada, nu-i asa!

Da, si schimbarea se simte de la primii kilometri. Intram rapid in zona de frontiera, pregatim pasapoartele si asteptam cuminti la coada. Stau in spatele Skodei din echipajul nostru pe opt roti. Kiwi, asa cum o alintam pe soferita miniona din fata noastra, e deja agitata. O inteleg, s-a trezit la 1.00 dimineata, a plecat la 2.00 din Bucuresti, iar acum e deja ora 14.00!

Danuletz, prietenul nostru comun, scoata mana pe geam si intinde pasapoartele. Agentul grec le apuca, dar trage mana instantaneu, ca si cand ar face parte di