Iubirea sinceră îţi oferă iadul absolut şi îţi cere să pretinzi că eşti în paradis.

"Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui!" Formula aceasta, rostită de un călugar ortodox, e formula de destin a femeii. Deşi poate că o femeie ar fi spus "Ţine-ţi mintea şi trupul în iad şi nu deznădăjdui!" Stăpânul nu i-a promis niciodată nimic, decât că o va viola ori de câte ori va avea el chef. El e un ticălos, dar şi profund cinstit. Îi ia trupul, dar îi lasă întreagă speranţa. Şi astfel femeia rămâne în iad. Dar Prinţul ei este şi el acolo, ea îl presimte şi îl aşteaptă. Şi uneori, noaptea, el se apropie de ea şi o sărută în treacăt. Ca o promisiune că va veni.

Mă tem că astfel am spulberat un mit: cel al femeii care-ţi cade în braţe din prima clipă. Sigur, uneori lucrurile aşa se întâmplă. Dar cine pretinde ca lucrurile să se întâmple astfel mereu, cine promulgă drept criteriu al iubirii adevărate caracterul brusc, imediat al dăruirii celuilalt se înşeală. El nu observă faptul fundamental că femeia este în iad, ba încă într-o poziţie şi mai proastă decât a bărbatului.

Prin urmare, miza este, pentru femeie, uriaşă. Dacă iubirea e adevărată, ea câştigă totul. Dar dacă e falsă, pierde totul. Din paradisul momentan şi iluzoriu, va cădea brusc în infernul etern. Iar această cădere este cumplită. După o iubire eşuată, o femeie se regăseşte mult mai greu decât un bărbat. După un astfel de eşec, infernul este pentru ea încă şi mai terifiant. (De aceea, multe femei renunţă în timp să mai caute iubirea şi îşi aleg bărbaţii după alte criterii. E o soluţie pragmatică şi perfect inteligibilă, care se explică prin amploarea suferinţei în caz de eşec. Totuşi, soluţia este greşită).

Este adevărat că, atunci când iubeşte, femeia iubeşte din prima clipă. Alegerea este făcută. Dar între "prima clipă" şi "primul pas" intervine adesea distanţa. Femeia, cum spuneam, este în