Revista Navy on Monday a anuntat recent elaborarea de noi planuri defensive pentru navele militare desfasurate in Golful Persic. Pe una dintre ele a fost montata o arma cu laser. Despre acest tip de arma se vorbeste de cativa ani, mai precis de la sfarsitul anilor 1970. Dar de ce a aparut abia acum?
In primul rand din cauza sursei de alimentare. Chiar si cele mai performante modele de laser consuma numai 20% din electricitatea care alimenteaza arma. In schimb, celelalte manevre, precum pozitionarea si luarea in vizor au nevoie de mult mai multa energie. Astfel, un laser capabil sa distruga sau sa deterioreze considerabil o ambarcatiune de proportii medii, are nevoie de sute de kilowati (spre comparatie, un aparat de aer conditionat consuma aproape 1 KW).
Chiar daca la un moment dat cineva va descoperi o sursa miniaturala de alimentare, care sa ofere suficienta energie laserului, oricum nu se va putea crea o arma cu laser mobila. Problema este ca o instalatie de laser tipica emite, in realitate, trei raze, explica publicatia Slate.fr.
Prima serveste la masurarea deformarii atmosferice; al doilea urmareste tinta si o fixeaza in vizor; a treia reprezinta adevarata unda energetica si are un diametru de aproape 1 metru. De regula, laserul se incalzeste rapid si, de aceea necesita un sistem de racire.
A doua mare problema este legata de dificultatea de desfasurare a unei arme cu lase pe campul de lupta. O asfel de arma trebuie sa fie nu numai posibila din punct de vedere tehnic, dar trebuie sa fie si de calitate si sa coste mai putin decat cele existente. De aceea primele modele au fost folosite in anumite nise, evitandu-se, pentru moment, infiintarea unor subunitati speciale.
In prezent, cel mai eficient model este Tactical High Energy Laser, capabil sa distruga obiective nu foarte mari, spre exemplu un proiectil in zbor. Flota are alta
