Doamnelor și domnilor, Miron Cozma e la televizor, făcând pe analistul economic și nimănui, văd, nu i se pare nimic greșit în acest tablou.

Miron Cozma a fost la pușcărie, a scris poezii, s-a însurat cu gonflabila Marinela, a stat departe de București cât i-a fost interdicția, a fost băiat cuminte și nu l-a dat în gât pe tovarășul Iliescu, iar acum i se pare normal lui și celor care-l invită prin studiouri, să-și dea cu părerea despre economia și politica României, pe care dacă ar fi putut, ar fi tocat-o toată cu bâta și măciuca, ar fi lăsat-o să zacă în sânge, să se-nece și să crape, sau să se supună legii pumnului în gură, ceea ce în final, s-a și întâmplat.

Dacă el se consideră reabilitat pentru că a stat la pușcărie și dacă jurnaliștilor li se pare normal să-și populeze studiourile cu un criminal cu mâinile pătate de sângele ce nu se va putea șterge niciodată, un om urmărit pe veci de fantomele destinelor frânte, ale violurilor și atrocităților desprinse parcă din conflictele interetnice din țările africane, eu, deși nu sunt bucureșteancă, n-am fost în București în timpul mineriadelor, cred că omul acesta n-ar trebui invitat niciodată, nicăieri și nici n-ar trebui să i se ceară părerea în nimic din ceea ce privește România. El nu este decât un criminal, un torționar, un oportunist care n-a ezitat să rupă oase și să distrugă vieți, în speranța că va ajunge vreodată la putere.

Dacă minerii pe care i-a mânat în luptă ar putea avea scuza ignoranței, a alcoolismului, a prostiei, lui Miron Cozma nu i se poate oferi absolut nicio scuză, nici măcar faptul că a răspuns chemării celuilalt criminal în serie, Iliescu. Trebuie să ai instincte de criminal ca să comiți o crimă, indiferent ce motivație ai oferi, dar Miron Cozma este un psihopat care n-a fost capabil să discearnă binele de rău. E imposibil să nu fi știut că o crimă rămâne o crimă, indiferent cui se