La 10 august 2003 pleca în lumea celor drepţi părintele Constantin Galeriu, unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei române, preot şi profesor de teologie. Avea 85 de ani. A fost înmormantat în curtea Bisericii Sfântul Silvestru din Bucureşti, unde a slujit multă vreme.
Părintele Galeriu a trăit anii cei mai răi pentru ortodoxia românească. Din cauza convingerilor sale religioase şi umanitare a fost întemniţat de două ori, perioadele 7.08-7.09 1950 şi 16.08.1952-26.10.1953, şi trimis la Canal. După eliberare a fost urmărit constant de Securitate, fiind acuzat că ar fi fost membru al Frăţiilor de Cruce legionare. În 1989, parintele Galeriu a fost atacat, legat şi bătut până în zorii următoarei zile. Sub pretextul unui jaf, regimul ceauşist a urmărit descoperirea de dovezi incriminatoare privind aversiunea acestuia faţă de orânduirea comunistă. Autorii agresiunii nu au găsit dovezi pentru a-l trimite după gratii. Imediat după Revoluţie a fost ales vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
Preotul actor
Sinceritatea şi căldura emanate de predicile sale l-au transformat în părintele cu cei mai mulţi ucenici, un model al ortodoxiei româneşti, tot mai des confruntată cu acuzaţiile de non-combat în faţa regimului comunist.
“Făcuse actorie în studenţie şi păstrase un pic de ştiinţa de actor, pe care o folosea cu placere şi cu dibăcie... De aici, şi o anume dialogare retorică sau semi-retorică: mâna susţinând mantia pe o parte, mâna prin barbă, mângâiatul şi prefiratul ei, atragerea atenţiei în timpul predicării, cu ambele mâini sprijinite la tâmple sau suspendate în aer...”, scria doctorul în teologie Costion Nicolescu, în urmă cu doi ani, în revista “Formula As”.
Eu nu sunt un om al apelor linistite, al calmului. Eu sunt un om viforos!
părintele Galeriu
Deşi aproape imoblizat în ultimii ani de viaţă nu-şi pierduse
