Fiartă pe spuza de cărbuni sau fiartă pe nisip. Se zice că atunci când spunem cafea tare, atunci numai despre cafea la nisip e vorba!

Un proverb turcesc descrie cafeaua astfel: “Cafeaua trebuie să fie neagră ca iadul, tare ca moartea şi dulce ca dragostea.”

Cafeaua turcească este de fapt o modalitate specifica de preparare a cafelei, nu o varietate separată.

Groasă şi omogenă

Se foloseşte „echipamentul” specific, un ibric (ibrik) şi o linguriţă. Ingredientele sunt: cafea macinată foarte fin, apa rece şi zahăr după gust (zahărul se adaugă în apă înainte de preparare). Se poate adăuga nucşoară pentru aromă.

Specialiştii în domeniu spun că această cafea trebuie să fie macinată pudră (este cea mai fină variantă de măcinare). Pentru fiecare ceaşcă, se folosesc una sau doua linguriţe cu vârf.

Se adaugă cafeaua şi zahărul în apa şi se amestecă bine până la dizolvarea zahărului şi scufundarea cafelei. Spuma cafelei turceşti trebuie să fie groasă şi omogenă, făra particule observabile. Când începe să fiarbă, se înlatură ibricul de pe foc şi se toarnă în ceşti. Se serveşte în ceşti mici. Toată cafeaua din ibric se toarnă în ceşti, dar nu se bea toată, se lasă zaţul gros. Cafeaua se bea încet alături de un pahar de apă, sau lichior de mentă după cină. Atenţie: niciodată cu frişcă sau lapte.