Incisivul Castorică, cu dotare mică, s-a resemnat cu incompatibilitatea, urmând să fie dat afară din Senat. Deja ne şi închipuim cum vajnicul nostru erou va încerca să ţină un ultim discurs de bou. Asta dacă nu i se va tăia microfonul, lucru pe care l-a mai păţit Castorul. Lovit de remuşcare, acesta îşi va cere scuze de la toţi cei pe care a avut ocazia să-i acuze de tot felul de minciuni, crezând că va face minuni. Va începe cu preşedintele, va continua cu premierul şi apoi va citi o listă cu sutele de victime ale declaraţiilor şi interpelărilor sale sforăitoare şi calomniatoare. La cât de mulţi oameni a atacat, va vorbi mult şi bine în Senat. Castorică îşi va cere scuze de la colegii din Senat, recunoscând că s-a făcut tot timpul de rahat. Îşi va cere scuze până şi de la femeile de serviciu pentru că a împuţit aiurea şi fără de folos clădirea. De pe lista victimelor nu vor fi uitaţi nici sătmărenii, care i-au suportat cheltuielile de reprezentare ale acestei hidoşenii. În mai puţin de cinci ani, vreo 200.000 de euro le-a păpat acest Castor ratat, cu apucături de dinţos dezaxat. Înainte de a părăsi Senatul, Castorel cel tembel îşi va cere scuze şi chelnerilor din capitală, pe care i-a băgat în boală cu pretenţiile sale de mare om de stat, cu pantalonul tot timpul între picioare pătat. Nu ne-ar mira dacă Castorul chiar ar lăcrima, conştientizând că a fost o mare haimana, care şi-a bătut joc de cariera sa, cu ambiţiile sale prosteşti şi ireale. De asemenea, îşi va cere iertare şi ozeneurilor pe care le-a acuzat că l-au urmărit, l-au interceptat şi l-au filat, deşi voia doar să fure aracii şi clisa de la maică-sa. După acest neîntrerupt şir de scuze, fără să mai acuze, se va prezenta de unul singur la Jilava. Aici va îmbrăca uniforma dungată şi se va închide singur în celula izolată. Castorică ocnaşul se va obişnui cu arpacaşul. Se va obişnui şi să fie viol(ent)at, căc