Sunt anticipabile câteva schimbări tematice pe termen mediu în lumea de astăzi. Enumăr cinci dintre ele şi le caracterizez succint.

Prima se referă la cercetarea ştiinţifică şi înnoirea tehnologică. Aşa cum se prezintă în momentul de faţă, cercetarea ştiinţifică este concentrată asupra experimentelor şi interogaţiilor ce pot avea un răspuns experimental. Ea stă sub presiunea rezolvărilor practice de probleme de viaţă foarte importante: combaterea diferitelor forme de cancer, găsirea de energii alternative, asigurarea unui mediu înconjurător favorabil vieţii etc. Aşa fiind acum lucrurile, sunt greu de întrevăzut schimbări majore în tabloul general al naturii, chiar dacă în deceniile ce vin vor fi multe descoperiri ştiinţifice cu efecte tehnologice. Două dintre ele vor avea efecte în relaţia dintre state: folosirea energiei solare în alimentarea avioanelor, cum arată probele ce au loc în zilele noastre, şi folosirea roboţilor în operaţiunile militare, cum s-a şi făcut deja în lupta împotriva teroriştilor.

A doua se referă la creşterea complexităţii în modernitatea târzie. Mecanismul de propulsie al societăţii moderne, alături de acumularea capitalului şi relaţia dintre muncă şi capital, care este „diferenţierea", îşi va spune din plin cuvântul. Vom avea societăţi tot mai fragmentate şi decentrate. Abia acum se realizează intuiţiile lui Max Weber, Parsons şi Luhmann. Rezultatul general este o creştere necontenită a complexităţii, care sfidează mijloacele actuale de stăpânire a acesteia şi pune acut întrebarea străveche: spre ce lume ne îndreptăm?

A treia se referă la epuizarea modelului de dezvoltare pe care l-am moştenit din epoca industrializării. Se trece, pe scară crescândă, la tematizarea „limitelor" posibilităţilor de creştere economică în modelarea industrială şi, tot mai mult, la recunoaşterea „limitelor" civilizaţiei industriale. „Omenirea