Erwin Schrödinger s-a născut în 1887, la Viena (Austria). In perioada anilor 1921 – 1927 a fost profesor ordinar la Zurich. In 1927 el s-a mutat la Universitatea din Berlin, unde a preluat catedra de fizică teoretică a lui Max Planck.

Inflamarea politică a Germaniei, pe fondul venirii lui Hitler la putere, a influenţat parcursul profesional al acestui mare om de ştiinţă ; astfel :

- în 1933 a plecat în Anglia, ca profesor asociat la Universitatea din Oxford ;

- în 1936 a revenit în Austria, ca profesor la Universitatea din Graz ;

- în 1938 (anexarea Austriei de către Germania), după ce s-a refugiat în Italia, a plecat în S.U.A., unde a predat – pentru scurt timp – la Universitatea din Princeton ;

- apoi s-a reîntors în Europa, unde a primit postul de director al Scolii de fizică teoretică din cadrul Institutului de studii avansate (din Dublin, Irlanda) ;

- în 1955, după ieşirea la pensie, s-a reîntors în Austria, stabilindu-se în oraşul natal (Viena).

Cea mai plăcută, valoroasă şi remarcabilă perioadă din viaţa lui s-a derulat – totuşi – la Zurich, în primii lui ani de activitate. Astfel, anul 1926 se constituie într-un reper ce nu poate fi ignorat în fizica modernă. Este anul în care a publicat 6 articole, introducând în discuţie ecuaţia care-i poartă numele.

La momentul respectiv în fizică era recunoscut modelul atomic Bohr, în ciuda postulatelor oarecum “ciudate” pe care se baza. Tot la momentul respectiv teoria lui de Broglie (ideea de undă asociată microparticulelor) era cunoscută.

Pornind de la ideea că pe orbitele staţionare ale electronului în atom este îndeplinită condiţia de undă staţionară (pentru unda asociată), Schrödinger a ajuns să postuleze o ecuaţie a undelor cu o formă specifică domeniului cuantic. Se spune că această ecuaţie a fost inventată în vacanţa de Crăciun a anului 1925, când Erwin Schr