Într-o nouă formulă, România e pentru al treiea an consecutiv pe podiumul Campionatelor Mondiale, după cele două locuri întîi din 2010 şi 2011.

Medaliile lasă urme la scrimă. Dovadă sînt picioarele Simonei Pop, pline de vînătăi, mîna şi genunchiul Anei Maria Brînză, lacrimile din ochii Mariei Udrea şi degetele Ralucăi Sbîrcia. Ele patru au cucerit împreună, ca o echipă, medalia de bronz la Campionatele Mondiale de la Budapesta, meţinînd pe podium România pentru al treilea an consecutiv.

"Dacă în 2010 şi 2011 era un lucru normal să fim acolo, în 2013 a fost o surpriză. Ştiam cînd am plecat de acasă că ne putem lupta pentru bronz, dar nu-l aveam asigurat", a spus Ana Brînză la cîteva momente după încheierea finalei mici.

De la 9:00 pe planşă

Dar pînă la bronz, la bucuria de final, la descătuşare, la sărutul spadei, la lacrimi au fost opt ore de consum fizic şi emoţional imens. Fetele au început la 9:00 dimineţa drumul spre medaliiile care le-a strălucit la gît abia pe seară, în compania Danemarcei.

În sala B unde pistele sînt înconjurate doar de nişte garduri şi unde aglomeraţia e mare. N-a fost o probemă pentru fetele antrenate de Octavian Zidaru, au cîştigat cu 45-14. Asta le-a trimis în sala mare, în meciul cu Venezuela.

Emoţii au fost în lamele româncelor pentru că după trei relee erau conduse cu 11-13, dar emoţiile s-au epuizat apoi, fetele conducînd pînă la sfîrşit un meci pe care l-au cîştigat cu 45-30.

Revanşă contra Coreei

De aici începe lupta cu trecutul dureros. În "sferturi" au dat peste Coreea de Sud, cea care le-a retezat aripile româncelor la Londra. Ele aveau trei componente de atunci, noi doar una, pe Ana Maria Brînză.

"Ne doream victoria cu ele pentru că ştiu cît au suferit fetele la Jocurile Olimpice, ştiu cît au muncit şi cît de greu le-a fost", a spus Simona Pop. Îndîrjire, doinţă, lame care se at